Pentru prima dată după mult timp am reușit azi să mă trezesc la 7 (deși  am închis  laptopul abia pe la 3 jumătate) și sa ajung  întâmplător  în comuna Berceni. Acest ”întâmplător” este totuși relativ, trebuia să realizez un interviu pentru o lucrare la facultate,  și în loc să ajung în stația de microbuz care duce spre Jilava am prins  autobuzul spre Berceni.

Aici l-am cunoscut pe domnul  viceprimar ”Iliuță”(după cum am înțeles că îl numește mai toată lumea) un om deschis, care la cei peste 60 de ani ai lui îți dovedește că politica mai are o șansă și că mai există și OAMENI printre oameni.

Nu am să dau foarte multe detalii despre interviul meu cu dumnealui, poate voi publica aici lucrarea dacă o voi considera suficient de bună. Am  să povestesc în schimb cum e să te întâlnești cu un om care  a trecut prin 2 mandate de primar si 2 de viceprimar si care a dat peste cap toata teoria învățată în ultimele luni la facultate.

De ce?

În primul rând datorită onestității ”Eu le-am spus și celor din consiliul local, contează ce lași după tine și  cum s-a schimbat viața locuitorilor  în timpul mandatului tău” . Onestitate care este probabil dată și de credința pe care am întâlnit-o atât în discursul său cât și în aspectul biroului său(lângă birou o porțiune din perete fiind ocupată de icoane) ,acestă nestemată rară pe care rar o întâlnești la actorii politici din zilele noastre.

Cum e să câștigi alegerile fără campanie? Tot de la dumnealui am aflat. Astfel politica coboară din nou în popor și ne întoarcem la o formă de democrație ateniană- discutând față în față cu alegătorul. Prima dată fără agendă și echipă, mai târziu cu o agendă scoasă la xerox, pentru că ”la oameni ajungi interacționând direct cu ei”.

Cel mai impresionant a fost faptul că în spatele unui politician am întâlnit un om de cultură, care mi-a vorbit de cărți și care mi-a arătat că scrie… proză, încărcată de atâta credință, patos și care arată o legătură cu glia întâlnită poate în romanele interbelice. Cum rezită astfel de oameni în societatea actuală? Greu. Câți mai sunt oare ca dumnealui? Nu știu, dar dintr-un egoism care vrea să se laude cu un ”am avut dreptate” sper să mai existe…măcar câțiva.
Am început acest blog acum 3 luni de zile, dar parcă nu găseam o piatră de început. Azi s-a întâmplat. De când mă știu am avut norocul să cunosc oameni buni  și de la care să am ceva de învățat. Domnul viceprimar a fost unul din ei, și deși mi-a mărturisit că internetul nu este o sursă sigură din punctul dumnealui de vedere,  am simțit cumva nevoia să împart acestă experiență( în câteva rânduri, pentru că sunt deja în întârziere), a cărui autenticitate o garantez.

Am să termin acestă postare cu ideea care s-a întipărit parcă în mintea mea și mă face iar să mă gândesc la ordinea priorităților în viață:” În viață ne întâlnim cu multe lucruri ce par a fi importante: credința, puterea, curajul,  educația, dar cel mai important rămâne iubirea, în forma ei cea mai sublimă:dragostea”.

Anunțuri