Etichete

, , , , , , ,

De curând, forțată de împrejurări ”academice” am intrat în contact cu această carte care aș putea spune că m-a ”luminat” și ajutat să-mi clarific diverse noțiuni ce pluteau ambiguu prin mintea mea. O recomand din tot sufletul și pentru că nu trebuie să mă credeți pe cuvând, am notat mai jos o scurtă prezentare alături de câteva idei și impresii apărute după o primă lectură, pentru a vă convinge și singuri.
Volumul ”Regimul, partidele și sistemul politic din Românie” este scris de către Cristian Preda și Sorina Soare la Editura Nemira în anul 2008 și se întinde pe 230 de pagini împărțite în 23 de capitole structurate în trei părți-Regimul, Partidele,Sistemul Politic.
Lucrarea se remarcă prin complexitatea problemei abordate și îți propune să releve cititorului etapele principale ale costituirii regimului politic romanesc postdecembrist, plecând de la elemente de bază precum instituțiile, făcând astfel lucrarea accesibilă atât pentru cititiorii care își doresc să înțeleagă mai bine acest proces cât și pentru studenții și cercetătorii în știință politică, în drept sau istorie.
După cum apare preziat și în introducere volumului, această ediție reprezintă un amalgam extras din două lucrări precedente ale autorilor: ”Partide și alegeri în România postcomunistă”(1989-2004) publicată de Cristian Preda la Editura Nemira în 2005 și cercetarea doctorală a Sorinei Soare la Editions de l’Université de Bruxelle ”Les parties politiques roumains apres 1989”. Acestor două lucrări li s-au adăugat elemente de cercetare recente publicate atât în România cât și în afara țării.
De apreciat la modalitatea de constructie a textului sunt conexiunile istorice realizate pe parcursul discursului, acestea ajutând în primul rând cititorul să își formeze o cronologie și să situeze cu exactitate evenimentul adus în discuție într-un context atât social cât și istoric.Un exemplu relevant pot fi Constituțiile din România, des aduse în discuție pe parcursul lucrării, și schimbările sau modificările acestora atât de dese care sunt prezentate alături de întreg ansamblul istoric care a dus la acele modificări sau schimbări. În al doliea rând acestă abordare face lectura mult mai explicită, astfel încât numărul consistent de nume și date menționate nu reprezintă un impediment în înțelegerea textului, ci dimpotrivă un element care întreține lectura.
De altfel tema este una des întâlnită în literatura de specialitate a ultimilor ani, aceasta apare ca o necesitate a cititorilor de a-și actualiza cunoștiinele și de a le completa cu informații teoretizate direct pe modelul românesc, dar și ca o consecință directă a democrației.
Pe parcursul textului sunt inserate și părerile altor cercetători din domeniului politic, sugerându-i-se astfel cititorului o gândire multilaterală. Îi întâlnim astfel pe Giovanni Sartori, Geoffrey Pridham, Arend Lijphart, Pedro Magalhaes, Edmund Burke,Juan Linz, Alfred Stepan.
În prima parte, cea care face referire la Regimurile din România, textul pleacă de la noțiuni generale, cum ar fi trecerea treptată de la regim totalitar la regim democratic și etapele prin care se realizează acesta la Constituțiile României(importanța unor astfel de documente, lacunele acestora) și urmările implicite ce au survenit de-a lungul timpului, axându-se pe perioada postcomunistă: conflictele dintre președinte și guvern -cronologia și soluționarea acestora, lipsa de independență a Curții Constituționale(cu precădere în perioada Ion Iliescu) dar și importanța acesteia.Un alt subiect, care face de aceasta data o pledoarie pentru importanța democarației, este apariția unor noi funcții locale precum consilieri și prefecți. Toate acestea împreună cu elemente precum: importanța Parlamentului și a moțiunilor de cenzură, administrația teritorială și conflictele dintre județe, fac obiectul primei părți ce își propune să releve cititorului, cât mai explicit cu putință modalitatea de funcționare a regimului postdecembrist.
Dacă prima parte surprinde prezentul politic având ca principal fundament cel istoric, a doua parte a lucrării,cea care face referire la partidele politice poate fi considerată o lecție de istorie progresivă, de la unipartidism la fragmentarea treptată ce a avut ca principală consecință pluripartidismul. Astfel că primele două capitole prezintă traiectoria PC dar și a organizațiilor ce nu reușeau totuși să îndepărteze România de un ”regim de partid monopolist” (Raymond Aron).Începând de la capitolul trei se face trecerea la diferitele tipuri de partide, familii politice, alianțe și uniuni dar și la concepte noi precum pragul electoral, importanța numărului de membrii, disproporționalitatea sistemului politic, majortăți parlamentare și volatilitate electorală. Acestea sunt conceptele cu care ne întâlnim în următoarele cinci capitole și care sunt susținute de statistici și deja obișnuitele comparații cu perioada 1945-1989 dar și cu cea interbelică. Cu toate acestea, a doua parte a cărții reprezintă mai mult decât o cronologie a partidelor, fiind cu precădere baza de la care cititorul poate pleca pentru a întelege mișcările politice din ultimele decenii dar și cauza acestora.
Detașându-se oarecum de structura cu care ne-au învâțat primele două secțiuni, cea de a treia aduce cu mult procesul politic în perioada acutală, senzație care se datorează probabil și importanței pe care i-o acrodă acestă parte contextului european dar și a unor teme des întâlnite în agenda politcă a ultimilor ani( fac aici referire la teme precum: clivajul dintre Europa de Est și cea de Vest, conflictul dintre partidele istorice și cei care au mobilizat revoluția, ideea de națiune, naționalism și minorități)
Încheierea acestui volum pleacă de la o teorie cu note pesimiste, aceea conform căreia ”funcționarea partidelor politice românești trimite mai degrabă la epoca totalitar-comunistă decât la epoca democarțiilor contemporane” aspect care conform autorilor se datorează faptului că partidele s-au construit în jurul unor lideri și nu a unor doctrine, acest lucru împiedicând ajungerea la maturitate a acestora. Modalitatea de ameliorare pe care o identifică cei doi este reprezentată de integrarea euro-atlantică, cu ajutorul UE și NATO. Progresul României din ultimii ani se datorează fără îndoială standardelor impuse de Europa, cu atât mai mult cu cât ”integrarea Europeană a fost percepută ca singura alternativă viabilă pentru a scăpa definitv de fantomele trecutului comunist” .
Mai mult decat un manual de politologie lucrarea de față reprezintă o antologie ce dorește, într-o manieră explictă( astfel poate fi justificată și abundența detaliilor ce pot deruta cititorul la prima lectură) să evidențieză principalele momente și schimbări politice din 1989 până în 2008 . Consider că lucrarea de față reușește să adune pe parcursul celor 230 de pagini cele mai importante evenimente din ultimii 20 de ani, unele aprofundate, unele tratate cu tente superficiale, în funcție de impactul pe care l-a avut pentru societatea politică românească dar și importanței pe care i-o acordă scriitorii. Până la urmă trecerea de la un regim la altul nu poate fi asimilată într-o singură lucrare, așadar aceasta poate fi considerată un punct de pornire, sau de aprofundare pe o temă în care schimările sunt la ordinea zilei și vin împreună cu modernizarea societății.

Anunțuri