Etichete

,

De multe ori ajungem în punctul în care ne punem întrebări existențiale legate de viața noastră. Stăm, medităm, întoarcem problema pe față și pe spate și descoperim într-un final că timpul a trecut pe lângă noi , că am pierdut minute, zile, luni sau poate ani gândind cum am putea trăi și nu trăind.
Azi sistemul meu de gândire a primit o palmă, una care mă aduce în punctul în care ar trebui să clădesc un altul, dar poate că aceasta a fost adevărata lecție, nu trebuie să meditezi la cum să ai un sistem durabil, el se formează de la sine.
Carpe diem? Da, sună bine și cred că fiecare dintre noi a încercat acest lucru. Dar câți au reușit? Puțini. Asta pentru că sunt mulți oameni în lumea aceasta care au o viață fericită, dar nu sunt persoane fericite. Justificarea e simplă; fericirea acestora nu vine din interior, nu o trăiesc, nu o simt. E acea ”fericire pe termen lung” dar care evită oarecum propria persoană. Persoanele fericite, spre deosebire de cei care au doar o viață fericită, zâmbesc și sunt fericite în interior; pielea, ochii, mâinile sufletul, totul e pictat prin culorile fericirii.
…si de ce ține un minut?
Pentru că e singura unitate de măsură de care putem fi siguri. Pentru că viața se poate termina după orice minut. De aceea ar trebui să gândim mai puțin, să acționăm mai mult și să ne imaginăm că ceasul de câte ori noi ezităm în a lua o decizie, nu face ”tic-tac” ci ” gândesc-gândesc” și uite așa ajungem bătrâni,ridați și nefericiți.
De unde toate acestea? Nu, nu vin de la mine. E lecția pe care am primit-o de la un om cu o oarecare vârstă și care ma zguduit nu prin cuvinte mari, ci simple dar încărcate emoțional. De ceva timp îmi spune că sunt precum un uragan(mereu agitată, mereu împrăștiată, mereu schimbătoare, uneori certăreață) iar azi a terminat cu două întrebări aparent simple dar la care nu mă așteptam . Nu am știu ce să îi răspund iar partea cu uraganul mi-am însușit-o deja.
Am să închei și eu cu aceleași două întrebări. Nu pentru a-mi găsi eu un răspuns, ci pentru a demostra puterea simplității, așa că:
Tu de ce stai și gândești iar și iar înainte de a lua o decizie? Și mai ales, de ce îți e frică să fii fericit?

Anunțuri