Etichete

, ,

Azi , între câteva melodii ascultate la maxim în autobuz am găsit postat pe facebook un articol(mai exact aici) care mi-a stârnit interesul. Acesta pleacă de la întrebarea ”De ce copiii ținuți în brațe de cerșetori dorm mereu?” și prezintă o ipoteză destul de șocantă.
De ce am hotărât să îl postez aici?
Pentru că nu m-am gândit niciodată la acest aspect, nu mi-am pus niciodata această întrebare și pentru că răspunsul găsit de autorul(necunoscut până în momentul de față) m-a șocat. Trebuie să recunosc că am încercat și abordarea lui Toma necredinciosul și am încercat să aflu mai multe de la Google(cel care se presupune că știe tot) dar până și el este depășit de această temă.
În concluzie, nu stiu dacă este vorba de o situație reală dar cred că e un lucru la care putem medita măcar preț de câteva minute.
….spor la citit.

””În apropiere de staţia de metrou stă o femeie de o vârstă nedefinită. Are părul încâlcit şi murdar, iar capul îl ţine plecat a jale.

Femeia şade pe jos; e murdar, iar lângă ea se află o pungă. În punga aia, oamenii aruncă bani. Pe braţele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o boneţică murdară şi hainele murdare.

“Madona cu copilul” – mulţi trecători o să dea bani. Oamenii de felul nostru – nouă întotdeauna ne pare rău de cei mai puţin norocoşi. Suntem gata să le dăm celor nenorociţi ultima cămaşă, ultimul bănuţ din buzunar şi să nu ne gândim niciodată la altceva. A ajuta pare să însemne “a face o treabă bună”…

Am trecut pe lângă o cerşetoare timp de vreo lună de zile. N-am dat niciun ban, pentru că ştiam că e un şmen practicat de o bandă şi că banii strânşi de cerşetori o să fie daţi celui care controlează cerşetorii din zona respectivă. Iar oamenii aceia deţin numeroase proprietăţi şi maşini de lux.

Oh, desigur, şi cerşetorul primeşte ceva. “O sticlă de vodcă seara şi o şaorma”.

O lună mai târziu, trecând pe lângă cerşetori, mă loveşte brusc şocul unei revelaţii.

Stau la intersecţia aglomerată şi mă holbez la copil, îmbrăcat ca întotdeauna, în costumaşul murdar. Mi-am dat seama că ceva nu prea era “în regulă” – să găseşti un copil într-o staţie de metrou murdară, de dimineaţa până seara.

Copilul dormea. Nu plângea şi nu ţipa niciodată; era mereu adormit, cu faţa îngropată în genunchiul femeii care îi era MAMĂ.

Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Vă amintiţi cât de mult dorm pe la vârsta de 1-2-3 ani? O oră sau două, maxim trei (nu consecutive) de somn după amiază şi după aia se pornesc din nou la viermuit. Însă toată luna, în fiecare zi de mers la metrou, n-am văzut niciodată un copil treaz! M-am uitat la omuleţul cu faţa îngropată în genunchiul mamei lui, apoi la cerşetoare – şi bănuiala a început să crească treptat în mintea mea.

– De ce doarme tot timpul?! am întrebat, uitându-mă la copil.

Cerşetoarea s-a prefăcut că nu mă aude. Şi-a lăsat ochii în jos şi şi-a ascuns faţa în gulerul jacheţicii copilului. Am repetat întrebarea. Femeia s-a uitat din nou în sus. Se uita undeva în spatele meu, obosită şi vizibil iritată. Privirea ei semăna cu a unei creaturi de pe altă planetă.

-Şterge-o… a murmurat printre buze.

-De ce e adormit?! aproape că am strigat eu…

În spatele meu, cineva mi-a pus o mână pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bătrân se uita la mine dezaprobator:

– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viaţa… Hm?

Scoate nişte bănuţi din buzunar şi îi aruncă în punga cerşetoarei.

Cerşetoarea a făcut cu mâna semnul crucii, afişând un chip de umilinţă şi de jale universală. Tipul şi-a luat mâna de pe umărul meu şi a ieşit din staţia de metrou.

Pun pariu că, acasă, o să povestească despre cum a apărat el o biată femeie săracă de un om fără suflet, la metrou.

A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca măslinele, român. Reuşise să facă doar trei ani de şcoală. Lipsa totală de educaţie nu îl împiedică să se plimbe pe străzile oraşului în maşini străine scumpe şi să locuiască într-o “căsuţă” cu nenumărate ferestre şi balcoane. De la prietenul meu am reuşit să aflu că această afacere, în ciuda aparentei spontaneităţi, este în mod clar organizată. Este supravegheată de reţele organizate de cerşetorie. Copii folosiţi sunt “închiriaţi” de la familii de alcoolici sau sunt pur şi simplu furaţi.

Eu trebuia să aflu răspunsul la întrebarea – de ce doarme copilul? Şi l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza în mod absolut obişnuit, cu o voce calmă, ca şi cum ar fi vorbit despre vreme, făcându-mă să mă zvârcolesc sub impactul şocului:

– Sunt pe heroină, sau pe vodcă…

Am rămas consternat. “Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?”

Mi-a răspuns:

– Copilul, ca să nu ţipe. Femeile stau cu el toată ziua; îţi imaginezi că puradelul s-ar plictisi…

Ca să ţină copilul adormit toată ziua, îl îndopau cu vodcă sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil să facă faţă unui asemenea şoc. Şi adesea, copiii mor. Şi lucrul cel mai îngrozitor – uneori copiii mor în timpul “zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să ţină pe braţe un copil mort, până seara. Astea sunt regulile. Iar trecătorii o să arunce ceva bănuţi în pungă şi vor crede că fac o faptă morală. Că ajută o “mamă singură”…

A doua zi mergeam prin apropierea aceleiaşi staţii de metrou. Mi-am scos la lumină identitatea de jurnalist şi m-am pregătit să pornesc o conversaţie serioasă. Dar n-a mers. Însă a scos la iveală următoarele…

O femeie stătea pe jos şi ţinea pe braţe un copil. Am întrebat-o despre actele copilului şi, lucrul cel mai important, unde e copilul de ieri – lucru pe care ea l-a ignorat pur şi simplu.

Întrebările mele nu au fost ignorate de trecători. Mi s-a spus că sunt nebun, să ţip la o biată cerşetoare cu un copil. Până la urmă, am fost scos din staţia de metrou, în şuturi şi huiduieli. Singurul lucru care îmi mai rămânea de făcut era să sun la poliţie. Când a sosit poliţia, cerşetoarea şi copilul dispăruseră. Am rămas acolo, cu un sentiment deplin de “Încerc să mă lupt cu morile de vânt”.

Când vedeţi la metrou sau pe stradă femei cu copii, care cerşesc, gândiţi-vă înainte să duceţi mâna la buzunar. Gândiţi-vă că, dacă n-ar fi fost sutele şi miile noastre de mâini care se duc către buzunar, afacerea asta ar fi murit. Ar fi murit afacerea, şi nu copiii – îndopaţi cu vodcă sau cu droguri. Nu vă uitaţi la copilul adormit cu afecţiune. Ci vedeţi acolo oroarea… De vreme ce citiţi acest articol, acum ştiţi de ce doarme copilul din braţele cerşetoarei.”
(Textul a fost șter pentru o perioadă. Am hotărât să îl fac public din nou pentru că merită totuși citit și merită luată atitudine  în ceea ce privește această situație. Nu în ultimul rând  traducerea din engleză a fost realizată de magicInsights căruia îi mulțumesc. )

Anunțuri