Etichete

…de ce am șters (temporar) ARTICOLUL?

Până acum, câteva mii de persone au intrat pe blogul meu să citească articolul ”De ce copiii din brațele cerșetorilor nu plâng niciodată? ”. Cifra a fost incredibila, mă simt măgulită și surprinsă. Cu toate acestea am hotărât să îl șterg iar întrebările au început să apară, la fel și criticile (da, acestea erau și înainte).
DA, încă cred că o astfel de problemă ar trebui remediată, că ar trebui să facem ceva, nu pentru că acei copii sunt sub influența alcoolului sau nu, sunt morți sau vii…ci pentru că aceasta nu e o viață. Dacă reușesc să ajungă la vârsta la care un copil normal se bucură de mașinuțe sau păpuși(știu, generația de azi umblă cu Ipad) ei sunt triști,dezorientați și fără speranțe de viitor. Unii ajung în centre de plasament sau apartamente sociale, dar datorită legislației din țara noastră adopția poate fi considerată o aventură a la Don Quijote , mai mult având în vedere că familiile lor încă au drepturi asupra lor, îi iau în weekend-uri să petreacă ”Duminica în familie” la cerșit sau furat. Toată educația pe care o pot primi acești copii piere după un weekend cu mama și astfel întreg procesul devine în cele mai multe cazuri o muncă de Sisif. Și DA, pentru aceste informații pot băga mâna în foc, sunt doar câteva din poveștile pe care le auzi când treci pragul unui centru de plasament. Dacă mergi suficient de des acolo( eu am frecventat un astfel de loc) descoperi o lume care nici nu te gândeai că există și descoperi în fiecare suflet o poveste ce te sfâșie iar pe el îl lasă rece. Tu ești prea naiv, el e prea obișnuit…..
DA, cred că nu acționează de capul lor, sclavagismul modern nu este o noutate pe niciun continent, cel puțin nu pentru cei care știu să deschidă ochii. Aici mă refer la povești reale, nu la lucruri mărunte. Deși nu vorbește despre cerșetori vă recomand un discurs minunat pe care îl găsiți aici .Fotografiile și poveștile din spatele lor prezintă cu adevărat realitatea în care trăim.
Revenind la ARTICOL, l-am șters deoarece lumea începea să citească prea mult printre rânduri, să vorbească urât, să judece prea mult, să gândească prea puțin. Mai mult decât atât a fost preluat în forme care m-au mirat complet. Nu era nicăieri menționat că povestea se întâmplă în România, totuși majortatea ziarelor au scris că acțiunea se întâmpla aici. În altele scrie chiar că eu sunt cea care a vorbit cu cerșetorea ( nu, nu am fost eu pentru că după cum am mai spus de mii de ori înainte ,l-am găsit pe facebook și l-am postat pe blog cu ghilimelele de rigoare).
…și nu în ultimul rând l-am șters deoarece nu îmi doresc să fac circ pe acest blog, îmi e tare drag iar scopul lui este cu totul altul. Cu toate acestea , deși pentru mine a fost o perioadă agitată mă bucur că mesajul a ajuns la atât de mulți oameni, poate unii au văzut pentru prima dată cum e această lume; crudă și grea, dar merită să luptăm pentru ea și să nu rămânem indiferenți. Eu sunt cercetaș, motto-ul nostru spune să ”lăsăm lumea puțin mai bună decât am găsit-o”. Cred că toți merităm să facem acest lucru…..

Anunțuri